(0 Votări)100 vizualizări

Stimați concetățeni!

Gloria este recompensa celor viteji, iar  soarta celor lași este trădarea. Azi, aici la poalele Golgotei secuilor, ne amintim despre eterna lupta dintre curaj și lașitate. Ne amintim că în toate epocile secui au avut conducători care au îndrăznit să sfideze ispitele oportunismului și comoditatea construită pe baza compromisurilor. 
 

Ultima actualizare: miercuri, 08 ianuarie 2014

Cei asupra cărora s-au tras focuri de tun imperial în 7 ianuarie 1764 nu s-au adunat împreună pentru a face compromisuri mișele cu generalii imperiali. Nu s-au adunat nici pentru a cere să fie primiți în capitala imperiului, nu s-au milogit pentru recunoaștere, loc de muncă, ori titlu. Ei s-au adunat aici pentru a-și apăra moștenirea strămoșească, a păstra libertatea secuilor și a restabili drepturile acestora.

Ceea ce s-a întâmplat aici în zorile zilei de după ziua de Bobotează din anul 1764 și de după, este un fapt concret. Această acțiune a fost una directă, fără explicații, ori lașități. Se poate recunoaște doar amenințarea morții și curajul asumat. Și aceasta face din acest fapt unul glorios, dus până la sfârșit. Glorios, chiar dacă a fost urmat de moarte. Iar dacă nu ar fi fost acest curaj urmat de moarte, azi nu ar fi avut loc nici această comemorare. Și dacă nu ar fi existat curajul sfidător al morți secuilor în anul 1849, 1919, 1944 sau chiar în 1989, atunci nu am fi prezenți la comemorarea de azi.

Stimată comunitate!
Noi suntem urmașii acestor curajoși. Să ne privim dară în oglindă, dimineața, sau să privim, aici, în adâncul sufletului nostru. Suntem vrednici de această moștenire? Suntem capabili de un curaj asemănător, îndrăznim să luptăm, să sfidăm moartea pentru a apăra libertatea națiunii noastre? Suntem îndeajuns de curajoși să cărăm povara crucii de pe Golgota secuilor.
Cred și știu că din rândul populației secuiești s-au născut în toate epocile și se vor mai naște, generații care vor putea, și își vor asuma, să judece faptele înaintașilor lor. Și pe noi ne vor judeca, și despre noi se va decide dacă ne-am păstrat credința, dacă ne-am zbătut îndeajuns pentru libertate și dacă ne-am susținut unii pe alții în demersurile comune.
Cei care au stat aici în 1764 nu s-au uitat dacă cel de lângă ei, sau din spatele lor este laș, trădător. Au avut încredere unii în alții și și-au adunat forța din curajul unul altuia.
Oare suntem vrednici de moștenirea curajului comun?
Rolul meu nu este acela să judec, ci acela de a-mi plecat capul (în semn de respect). Cred că și generației noastre îi va fi dat curajul înaintașilor noștri, iar soarta nu ne va fi trădare, ci  ne va fi glorie.

Siculeni, 7 ianuarie 2014